Imposibilitatea obținerii documentului de călătorie pentru o perioadă nedeterminată în temeiul interdicției automate pentru neplata pensiei alimentare constituie o încălcare a dreptului la libera circulație
La 2 decembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea Europeană”) a pronunţat hotărîrea în cauza Battista c. Italiei (cererea nr. 43978/09) prin care a constatat încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare „Convenţia”). Hotărîrea a devenit definitivă din 2 martie 2015.
În speță, reclamantul revendică încălcarea drepturilor sale garantate de prevederile articolelor 8 din Convenție, articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție și articolul 5 din Protocolul nr. 7 la Convenție și anume: refuzul eliberării unui nou pașaport; încălcarea dreptului său la viața privată și libertatea de circulație; încălcarea egalității între soți.
În comentariile sale, Guvernul Italiei a susținut că articolul 16 din Constituția Italiei prevede că libertatea cetățeanului de a părăsi teritoriul țării este condiționată de respectarea obligațiilor prevăzute de lege. Guvernul a considerat că ingerința în dreptul reclamantului este prevăzută în mod expres în legislația națională și are scopul protecției copiilor prin convingerea că persoana va efectua plățile pentru achitarea pensiei alimentare și respectiv în scopul prevenirii comiterii de noi infracțiuni. În acest sens, Guvernul a subliniat că chiar instanța națională a decis să transmită decizia sa procurorului, pentru a se stabili dacă o anchetă judiciară ar putea fi deschisă pentru o încălcare a obligațiilor de a sprijini familia, ca o infracțiune prevăzută de Codul penal italian.
Curtea a observat în primul rînd că prezenta cauză ridică o nouă problemă pe motiv că n-a avut ocazia pînă acum să reflecteze asupra măsurilor de restricție cu privire la libertatea de a părăsi țara din cauza existenței unei datorii față de un terț, cum ar fi responsabilitățile de întreținere (pensia alimentară).
În ceea ce privește proporționalitatea unei restricții impuse pe motive de datorii neplătite, Curtea a observat că o astfel de măsură este justificată atît timp cît tinde la obiectivul de a asigura recuperarea datoriilor în cauză. În orice caz, autoritățile naționale au obligația să asigure ca orice încălcare a dreptului unei persoane de a părăsi țara să fie justificată și proporționată ținînd cont de circumstanțe, fie de la început și pe toată durata măsurii de restricție.
Astfel, Curtea a amintit că reclamantul nu deținea un pașaport, nici carnet de identitate pentru a putea să se deplaseze în străinătate din 2008. Reclamantului i s-a refuzat în eliberarea acestora pe motiv că nu a plătit pensia alimentară. Instanțele judecătorești naționale au subliniat că reclamantul nu a plătit pensia alimentară necesară copiilor și dacă se deplasa în străinătate, exista riscul că nu o va mai achita în general. Însă, Curtea a notat că problema recuperării creanțelor de întreținere face obiectul unei cooperări în materie civilă la nivel european și internațional, adică există metode de obținere recuperare a datoriilor și în afara granițelor naționale, ceea ce impune Curtea să constate că în speță, restricția impusă reclamantului nicidecum nu garanta plata pensiei alimentare.
Într-un final, Curtea a considerat că reclamantul a fost supus unei măsuri cu caracter automat, fără nici o individualizare în domeniul de aplicare sau durată acesteia și fără a se lua în considerație circumstanțele particulare ale cauzei reclamantului, și prin urmare a avut loc o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr.4 la Convenție.
Plîngerea reclamantului privind încălcarea articolului 8 din Convenție a fost declarată inadmisibilă, în temeiul articolului 35 § § 1 și 4 din Convenție
Curtea a decis, în temeiul art. 41 din Convenţie să acorde reclamantului suma de 5000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
Actualmente, hotărîrea este disponibilă în limbile engleză şi franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
