Odată adoptată hotărîrirea Curții Europene prin care se constată cel puțin o încălcare a Convenției, fie la acceptarea printr-o decizie a unei reglementări amiabile la care a ajuns Guvernul cu reclamantul și după devenirea acestora definitive, Comitetul de Miniștri a Consiliului Europei (”Comitetul de Miniștri”) devine competent, în temeiul articolului 46 din Convenție, să supravegheze executarea acestora.
Executarea hotărîrilor și deciziilor Curții Europene, presupune obligația incontestabilă a Guvernului de adoptare a măsurilor cu caracter individual de remediere a încălcărilor și de implementare a măsurilor cu caracter general menite să prevină încălcări similare.
Măsurile cu caracter individual presupun, după caz, fie achitarea compensațiilor ori redeschiderea de proceduri și repararea erorilor judiciare ori de investigații; înlăturarea impunității sau executarea unor măsuri și instrucțiuni speciale dispuse de Curtea Europeană în cazuri izolate (eliberarea persoanelor deținute ilegal, restituirea titlurilor de proprietate, reexaminarea cazurilor penale, chiar și recalcularea pedepselor penale, etc.). Cu alte cuvinte, executarea măsurilor cu caracter individual include măsuri de remediere și/sau plata compensațiilor bănești, care rezultă din hotărîrea Curții Europene sau acele asumate prin acordul de reglementare amiabilă ori printr-odeclarația unilaterală, acceptate prin decizia Curții Europene. Măsurile cu caracter individual pot include redeschiderea ori inițierea de proceduri, adoptarea, casarea sau anularea hotărîrilor judecătorești sau a ordonanțelor procurorului, sau a actelor administrative cu caracter individual, plata compensațiilor și alte măsuri.
Executarea măsurilor cu caracter general are scopul preîntîmpinării viitoarelor încălcări ale Convenției, înlăturarea problemelor sistemice identificate prin hotărîrile Curții Europene și care impun necesitatea adoptării sau modificării actelor normative, documentelor de politici, instituirea sau schimbarea de practici, instruire și alte măsuri relevante.
Odată înregistrate în procedura Comitetului de Miniștri, cauzele se clasifică în grupuri sau se examinează separat dacă sunt considerate izolate. La rîndul său, Comitetul de Miniștri aplică două forme de supraveghere:
(i) într-o procedură avansată, care implică o mai mare atenție din partea Comitetului de Miniștri sau
(ii) într-o procedură standard, unde se notează progresele și statele-respondente au o marjă largă de apreciere în modul de implementare.
Comitetul de Miniștri adoptă rezoluții finale, de încetare a supravegherii, dacă consideră că statul și-a executat obligațiile potrivit articolului 46 din Convenție sau decizii preliminare cu recomandări și notarea progreselor în executare. În situații excepționale, cînd lipsește un progres în executare sau există o tendință vădită de neconformare cu instrucțiunile Curții Europene, Comitetul de Miniștri adoptă rezoluții interimare (aplicînd principiul shame & blame). Sancțiuni pentru neconformarea cu hotărîrile Curții Europene ipotetic ar putea fi aplicate doar în cazuri excepționale și ar putea evolua în proceduri punitive (Articolul 11 din Regulile Comitetului de Miniștri cu privire la supraveghere executării hotărîrilor Curții Europene și a termenelor acordurilor de reglementare, adoptate la 10 Mai 2006 la a acea de 964-a Reuniune a Comitetului de Miniștri) care ar putea rezulta și în suspendarea sau excluderea din calitatea de membru al Consiliului Europei (Articolele 3, 8 din Statutul Consiliului Europei).
Pentru detalii cu privire la terminologia și limbajul utilizat de Comitetul de Miniștri a se vedea suplimentar Glosarul terminologiei