© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 16 ianuarie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Sușco v. Republica Moldova (nr. 64990/16), definitivă din aceeași dată.
Cauza se referă la durata excesivă a procesului de insolvabilitate și la lipsa unei căi de atac eficiente în dreptul intern în acest sens.
Potrivit circumstanțelor cauzei, procesul de insolvabilitate al companiei „C.” a început la 01 iunie 2005 și s-a finalizat la 08 iunie 2017, durata totală fiind de 12 ani și 8 zile. Subsecvent, în urma procedurilor în baza Legii nr. 87/2011, conform deciziei definitive a Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2016, acțiunea reclamantului a fost respinsă.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns de încălcarea Articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”).
Cu privire la excepția preliminară invocată de către Guvern în prezenta cauză, care se referă la pierderea calității de victimă, Curtea a notat că, dat fiind faptul că reclamantul deținea 90,62% acțiuni în compania „C.”, el urma să primească cea mai mare parte a activelor rămase după insolvența societății și că, totodată, el avea un statut procesual în procesul de insolvabilitate al companiei „C”. Cu referire la excepția preliminară privind caracterul abuziv al cererii reclamantului din cauza omisiunii de a informa Curtea despre un număr mare de plângeri și cereri pe care reclamantul le-a formulat în cursul procedurii de insolvență, Curtea a notat că aceste circumstanțe au fost examinate de către instanțele interne în cadrul procesului privind presupusa durată excesivă a procedurii de insolvență în temeiul Legii nr. 87, fiind prezente în hotărârile naționale prezentate Curții, lipsind astfel caracterul abuziv.
Curtea a reiterat în continuare că durata rezonabilă a procedurii trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei și în raport cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru reclamant.
În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument de natură să justifice durata totală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea a considerat că, în speță, durata procedurii a fost excesivă și nu a respectat cerința „termenului rezonabil”.
Curtea a mai notat că reclamantul nu a avut la dispoziție o cale de atac efectivă în ceea ce privește aceste plângeri.
Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare a Articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, acordându-i reclamantului 1.700 de euro pentru prejudiciul moral și 250 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
