© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 16 ianuarie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia de radiere de pe rol a cauzei Paslari v. Republica Moldova (nr. 7401/23).
În fața Curții, reclamanta s-a plâns de încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza duratei excesive de executare a unei hotărâri judecătorești emise în favoarea sa, precum și a lipsei unui recurs intern efectiv în sensul Articolului 13 din Convenție.
Potrivit circumstanțelor cauzei, printr-o hotărâre judecătorească din 17 februarie 1998, decizia Comisiei de privatizare a fondului de locuințe și contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului reclamantei, al cărui proprietar era, au fost declarate nule. Astfel, familia reclamantei a fost evacuată forțat, iar consiliul local a fost obligat să-i atribuie o nouă locuință. Această hotărâre a devenit definitivă la 2 martie 1999 și nu a fost niciodată executată.
Din cauza constrângerilor financiare și a lipsei de locuințe sociale sau de locuințe alternative disponibile, titlul executoriu a fost restituit fără a fi executat. Curtea a constatat că, de mai mulți ani, Primăria se confruntă cu sute de titluri executorii neexecutate, într-un moment în care Guvernului i se cere să aloce fonduri pentru construirea de locuințe.
La cererea reclamantei de a executa hotărârea din 17 februarie 1998 în termenul prevăzut, a fost emis un nou titlu executoriu. Prin decizia executorului judecătoresc din 24 decembrie 2007, Consiliul Municipal a fost obligat să execute hotărârea inițială, însă hotărârea a rămas neexecutată din aceleași motive.
Cererea reclamantei din 24 iunie 2014 privind modificarea condițiilor de executare (din motiv că debitorul, i.e. Consiliul Municipal, continua să invoce aceleași motive de neexecutare) a fost respinsă la 28 decembrie 2015, deoarece în hotărârea inițială nu exista nicio indicație cu privire la tipul de locuință care urma să-i fie acordată reclamantei. Orice decizie a executorului judecătoresc de a sancționa autoritatea publică responsabilă de repartizarea locuințelor sociale a fost respinsă de către instanțele naționale.
În cadrul procedurii de despăgubire inițiate de către reclamantă, în temeiul Legii nr. 87/2011, prima instanță, printr-o hotărâre din 17 mai 2021, a admis parțial cererea și a acordat suma de 8.100 de euro cu titlu de prejudiciu moral pentru neexecutarea hotărârii judecătorești. Cu toate acestea, Curtea de Apel a casat integral hotărârea primei instanțe și a respins acțiunea reclamantei. Curtea Supremă de Justiție a menținut soluția instanței de apel.
În urma eșuării negocierilor de soluționare amiabilă a litigiului, Guvernul a notificat Curtea cu privire la intenția sa de a depune o declarație unilaterală în vederea soluționării aspectelor ridicate în plângerea reclamantei. De asemenea, el a invitat Curtea să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu Articolul 37 din Convenție.
Guvernul a recunoscut că a existat o încălcare a prevederilor sus-menționate ale Convenției în privința reclamantei, din cauza neexecutării hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa și a lipsei unei căi de atac efective pentru a contesta această neexecutare. Guvernul s-a oferit să plătească reclamantei suma de 1.600 de euro pentru prejudiciul moral și 250 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Clauzele declarației unilaterale au fost trimise reclamantei. Prin scrisoarea din 3 ianuarie 2024, reclamanta a menționat că nu este mulțumită de termenii declarației unilaterale, deoarece sumele propuse de către Guvern sunt mult mai mici decât prejudiciul efectiv cauzat, inclusiv prejudiciul material.
Curtea a constatat că hotărârea în cauză rămâne neexecutată până în prezent, în special din cauza lipsei de fonduri pentru construirea apartamentelor pentru familiile evacuate. Din dosarul cauzei rezulta că reclamanta și familia sa nu au fost vreodată evacuate din imobilul în cauză, din cauza incapacității Consiliului Local de a-i pune la dispoziție o nouă locuință, astfel încât ea a beneficiat de aceeași locuință pe parcursul întregii perioade, fără a suferi un prejudiciu material. Cu toate acestea, în cazul în care reclamanta ar fi evacuată în viitor fără să i se atribui o nouă locuință, ea ar putea introduce o nouă acțiune în fața instanțelor naționale.
Astfel, având în vedere concesiile conținute în declarația Guvernului, cuantumul compensației propuse (care este în conformitate cu cel acordat în cazuri similare) și faptul că nici reclamanta, nici familia sa nu au fost forțate să părăsească fostul lor apartament până la executarea hotărârii, Curtea a radiat cererea de pe rol, în conformitate cu Articolul 37 § 1 litera c) din Convenție.
Actualmente, decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.