La 15 ianuarie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Mătăsaru v. Republica Moldova (cererile nr. 69714/16 și 71685/16).
La 29 ianuarie 2013 reclamantul a desfășurat o acțiune de protest în fața sediului Procuraturii Generale. În acest scop el a utilizat două sculpturi din lemn care reprezentau organe genitale de care erau atașate poze ale unor funcționari de stat. După aproximativ o oră de protest, sculpturile respective au fost ridicate în calitate de corpuri delicte.
Prin sentința sa din 2 martie 2015, Judecătoria Râșcani a condamnat reclamantul la 2 ani de închisoare pentru huliganism, cu suspendarea condiționată pe un termen de probă de 3 ani. Instanța a notat că, prin expunerea în mod public a sculpturilor cu caracter obscen, reclamantul a adus atingere moralității publice, iar asocierea funcționarilor de stat cu organe genitale a depășit limita criticii admisibile. Apelul și recursul reclamantului au fost respinse ca vădit nefondate.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că autoritățile naționale îi curmaseră protestul pașnic, condamnându-l la 2 ani privațiune de libertate, suspendată condiționat pe un termen 3 ani.
Curtea a notat că severitatea sancțiunii aplicată reclamantului de către instanțele interne, prin natura sa, nu doar a avut repercusiuni asupra acestuia, ci și putea avea un semnificativ efect descurajator asupra altor persoane cu referire la exercitarea libertății de exprimare.
Curtea a statuat că, deși atingerea adusă de către autoritățile interne dreptului la libertatea de exprimare a reclamantului ar fi putut să fie justificată prin interesul restabilirii echilibrului dintre diversele interese concurente în prezenta cauză, pedeapsa penală aplicată a fost evident disproporționată, prin natura și gravitatea ei, în raport cu scopul legitim urmărit de către autorități prin condamnarea reclamantului pentru huliganism, și nu a fost „necesară într-o societate democratică”. Astfel, Curtea a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 10 din Convenție, iar simpla constatare a încălcării reprezintă, în sine, o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral provocat reclamantului.
Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
