© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 7 iunie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauzaBoboc şi alţii v. Republica Moldova(nr. 44592/16).

Cauza se referă la decesul lui Valeriu Boboc în rezultatul maltratării sale de către poliție în timpul protestelor în masă din aprilie 2009, inclusiv la modul în care a fost efectuată investigația referitoare la maltratarea și decesul lui.

Cererea a fost depusă de către părinţii şi soția lui Valeriu Boboc. Potrivit circumstanțelor cauzei, în seara de 7 aprilie 2009, Valeriu Boboc se afla în Piața Marii Adunări Naționale, protestând în mod pașnic împreună cu alte persoane. La 8 aprilie 2009, în jurul orei 00:50, câteva echipe de polițiști și de forțe speciale au înconjurat cei circa 50 de protestatari prezenți în piață, ordonându-le să se culce la pământ. Ulterior, ei au început să lovească protestatarii.

La 8 aprilie 2009 a fost inițiată investigația principală în privința vătămărilor corporale grave care au condus la decesul lui Valeriu Boboc. Potrivit materialelor cauzei penale, la 8 aprilie 2009, la ora 1:30, lângă Spitalul Clinic Municipal de Urgență a fost găsit corpul lui Valeriu Boboc, care avea leziuni vizibile. În urma unui raport de expertiză medico-legală, efectuat de către o echipă internațională, s-a stabilit că Valeriu Boboc suferise răni la cap, gât, cutia toracică, abdomen, zona inferioară și membrele inferioare. Rănile respective fuseseră cauzate de obiecte contondente cu puțin timp înainte de decesul victimei, fiind compatibile cu aplicarea violenței fizice și cauzând decesul său. În cadrul investigației au fost audiați mai mulți martori, care au declarat că îl văzuseră pe Valeriu Boboc fiind lovit de către polițiști. În urma examinării declarațiilor respective și a înregistrărilor video ale evenimentelor petrecute în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, autoritățile au identificat că primul polițist care îl lovise pe Valeriu Boboc era I.P. Astfel, el a fost învinuit de cauzarea vătămărilor grave care au condus la decesul victimei. Deoarece ancheta împotriva lui I.P. a fost disjunsă de restul investigației principale, reclamanților li s-a refuzat accesul la materialele ulterioare ale cauzei penale. La 24 decembrie 2013 I.P. a fost achitat de către instanța de fond. Ulterior, Curtea de Apel Chișinău l-a condamnat la 10 ani de închisoare, iar decizia a fost menținută în mod definitiv de către Curtea Supremă de Justiție. Deoarece I.P. s-a ascuns de la executarea sentinței împotriva sa, el a fost dat în căutare internațională.

Bazându-se pe Articolele 2 şi 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamanţii s-au plâns în fața Curții de maltratarea și decesul lui Valeriu Boboc în timpul aflării lui sub controlul poliției, şi de lipsa unei investigaţii eficiente în privința circumstanţelor respectivului deces.

Examinând aspectul material al Articolului 2 din Convenţie, Curtea a notat că, deși la 7 aprilie 2009 Valeriu Boboc nu s-a aflat în mod oficial în custodia poliției, totuși, deoarece făcea parte dintr-un grup de persoane înconjurat de către poliție, căruia i s-a ordonat să stea nemișcat, el se afla sub controlul polițiștilor. Făcând referire la materialele cauzei penale, Curtea a notat că Valeriu Boboc a fost lovit în mod repetat de către mai mulți polițiști, inclusiv de către I.P. În plus, Curtea a observat că forța utilizată de către polițiști în privința lui Valeriu Boboc nu fusese provocată sau determinată de circumstanțele cauzei. Astfel, acțiunile polițiștilor nu puteau fi motivate de niciuna dintre excepțiile prevăzute la Articolul 2 § 2 din Convenție. Totodată, nu s-a demonstrat faptul că utilizarea forței în privința lui Valeriu Boboc a fost absolut necesară. De asemenea, ţinând cont de rapoartele medicale efectuate în prezenta cauză, Curtea a concluzionat că a existat o legătură directă între forţa aplicată în privinţa lui Valeriu Boboc şi decesul lui, constatând o încălcare a Articolului 2 din Convenţie sub aspect material.

Cu referire la modul în care a fost investigată prezenta cauză la nivel naţional, Curtea a notat că, deși investigația a fost inițiată în mod prompt, autorităţile naţionale au examinat înregistrările video ale evenimentelor respective cu o tardivitate semnificativă, după circa un an de la producerea evenimentelor. Totodată, Curtea a relevat că investigația principală a durat aproximativ patru ani, fiind suspendată în anul 2013.

În continuare, Curtea a notat faptul că instanțele naționale respinseseră participarea succesorilor lui Valeriu Boboc în cadrul investigațiilor relevante împotriva altor polițiști, inclusiv a unor oficiali de rang înalt, cu excepția cauzei penale împotriva lui I.P. Astfel, reclamanții nu au avut acces la materialele cauzelor respective, și chiar în contextul cauzei penale împotriva lui I.P., reclamanții nu au avut posibilitatea să pledeze în fața instanței de judecată și nu au fost informați despre decizia adoptată. Aceste elemente intră în contradicție cu obligația statului de a oferi familiei victimei acces la investigație.

De asemenea, deși au examinat mai multe înregistrări video și au audiat mai mulți martori care au confirmat că văzuseră în mod clar utilizarea excesivă a forţei de către mai mulți polițiști în privința lui Valeriu Boboc, autorităţile au eşuat să identifice și alte persoane implicate, având în vedere faptul că fețele lor erau acoperite de măști și că nu existau anumite semne de identificare a acestora.

Totodată, Curtea s-a referit la rolul pe care conducătorii mai multor autorități publice l-au avut în contextul evenimentelor din aprilie 2009 și la modalitatea în care intervenția poliției a fost planificată și executată. În această privință, Curtea a reținut că decesul lui Valeriu Boboc releva faptul că ofițerii de poliție s-au implicat în bătăi neprovocate chiar în centrul capitalei, în prezența celor circa 50 de persoane pe care le maltratau și a eventualilor trecători, fiind conștienți de faptul că pe clădirea Guvernului, aflată în apropiere, erau instalate camere de supraveghere. În opinia Curții, un asemenea comportament releva lipsa oricărei frici de repercusiuni. Curtea a mai stabilit că modalitatea în care procuratura și instanțele naționale au examinat acest aspect reflectă o aparentă poziție a autorităților naționale că asemenea chestiuni nu sunt importante pentru investigarea deplină a decesului lui Valeriu Boboc. Curtea a considerat că excluderea reclamanților de la alte investigații penale decât cea efectuată în privința lui I.P. a împiedicat participarea lor la examinarea aspectului privind pretinsa toleranță oficială sau chiar instigare din partea conducătorilor diverselor instituții publice la comportamentul care a condus la decesul lui Valeriu Boboc. În plus, Curtea a reținut faptul că, fiind achitat de către instanța de fond, în privința lui I.P. nu a fost aplicată nicio măsură preventivă, ceea ce i-a permis să se ascundă de autorități și să evite orice pedeapsă penală.

Astfel, Curtea a notat că, având în vedere întârzierile inexplicabile în abordarea unor chestiuni importante, precum examinarea înregistrărilor video ale evenimentelor respective și examinarea cauzei în complexitatea sa, omisiunea instituirii unui sistem de identificare post-factum a ofițerilor mascați, precum și interzicerea totală a accesului la alte materiale decât cele referitoare la I.P., autoritățile naţionale nu au efectuat o anchetă eficientă în privința tuturor aspectelor decesului lui Valeriu Boboc. Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc o încălcare a Articolului 2 din Convenție și sub aspect procedural.

Curtea a acordat reclamanţilor în comun 50.000 de euro pentru prejudiciul moral și 7.000 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Actualmente,hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.