© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 23 ianuarie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia de radiere de pe rol a cauzei Autocomerț-Service S.A. v. Republica Moldova (nr. 49470/22).
Cauza se referă la neexecutarea unei hotărâri interne definitive în favoarea societății reclamantei și la lipsa unei căi de atac efective în această privință.
Potrivit circumstanțelor cauzei, printr-o hotărâre din 30 octombrie 2012 („hotărârea executorie”), autoritățile municipale au fost obligate să-i atribuie companiei reclamante dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor sale la un preț reglementat. Chiar dacă executorii judecătorești responsabili de caz au făcut mai multe demersuri către autoritățile municipale pentru a pune în aplicare hotărârea judecătorească, acestea au rămas fără rezultat. La 6 decembrie 2019, societatea reclamantă a introdus o acțiune în despăgubire în temeiul Legii nr. 87/2011, pentru a obține repararea prejudiciului suferit. Instanțele au respins acțiunea printr-o decizie definitivă a Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2022.
În fața Curții, societatea reclamantă s-a plâns de încălcarea Articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a prezenta o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste plângeri și s-a oferit să plătească societății reclamante suma de 1 600 euro, astfel invitând Curtea să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu Articolul 37 din Convenție.
Compania reclamantă s-a declarat nemulțumită de termenii declarației unilaterale și a contestat suma propusă de către Guvern, considerând-o insuficientă pentru a înlătura calitatea sa de victimă. Ea a solicitat suma de 375.000 de euro, id est valoarea terenului în litigiu și dobânzile de întârziere calculate din anul 2013 până în prezent, pentru prejudiciul material cauzat de repercusiunile asupra reputației societății, de reducerea competitivității sale pe piață și de reducerea numărului de clienți, și 3.600 de euro pentru prejudiciul moral suferit.
Curtea a reiterat că poate radia o cerere de pe rol în baza unei declarații unilaterale a Guvernului reclamat, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cazului lor să continue.
Curtea a constatat că, în prezenta cauză, nu a fost adusă nicio dovadă cu privire la prejudiciul suferit, având în vedere că societatea reclamantă și-a continuat activitatea în clădiri și, prin urmare, a utilizat de facto terenul în litigiu. Reclamanta nu a indicat nici în ce măsură activitatea sa comercială ar fi fost afectată de neexecutarea hotărârii executorii. De asemenea, Curtea a notat că (i) reclamanta nu a mai plătit chiria pentru teren; (ii) instanța supremă a respins cererea acesteia din motive de pasivitate și lipsă de inițiativă, deoarece nu a furnizat anumite documente referitoare la funcționalitatea clădirilor aflate în posesia sa; (iii) autoritățile naționale vor fi obligate să execute hotărârea executorie de la data la care societatea reclamantă va furniza toate documentele solicitate.
Astfel, Curtea a conchis că nu se mai justifică examinarea în continuare a cererii și că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale nu impune în alt mod continuarea examinării cererii.
Prin urmare, Curtea a hotărât să radieze această cerere de pe rol.
Actualmente decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.