© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 12 decembrie 2024 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/145 v. Republica Moldova.
Cauza se referă la alegațiile asociației reclamante privind executarea tardivă a hotărârii judecătorești interne din 25 octombrie 2013 prin care Primăria municipiului Chișinău a fost obligată să emită un act administrativ ca urmare a cererii reclamantei de a cumpăra terenul aferent clădirii de pe proprietatea sa și absența unui recurs efectiv în această privință („hotărârea judecătorească executorie”).
Potrivit circumstanțelor cauzei, la 28 ianuarie 2013, asociația reclamantă a depus la consiliul local o cerere de cumpărare a terenului adiacent clădirii pe care o deținea. În lipsa unui răspuns în termenul legal (30 de zile), la 22 martie 2013, ea a introdus o acțiune în justiție pentru a contesta ilegalitatea neexaminării cererii sale. Printr-o hotărâre pronunțată de către instanța de fond la 25 octombrie 2013, rămasă definitivă o lună mai târziu, acțiunea sa a fost admisă în parte, obligând primăria să emită un act administrativ referitor la cererea sa. În lipsa executării, la 12 mai 2015, asociația reclamantă a introdus o primă cerere de chemare în judecată în temeiul Legii nr. 87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti. În acest set de proceduri, instanțele au constatat încălcarea termenului rezonabil și au conchis că această constatare este suficientă în sine. Instanțele superioare au confirmat această soluție. Ulterior, la 1 februarie 2016, asociația reclamantă a depus o plângere penală împotriva funcționarilor consiliului municipal, invocând neexecutarea hotărârii judecătorești executorii, ceea ce a cauzat prejudicii asociației.
O a doua cerere de despăgubire în temeiul Legii nr. 87/2011, introdusă de către reclamantă la 5 februarie 2016, pentru perioada cuprinsă între 19 ianuarie 2014 și 1 februarie 2016, a fost, de asemenea, admisă parțial de către instanțe. Acestea din urmă au reținut că în privința asociației reclamante nu au fost luate toate măsurile corespunzătoare pentru a executa hotărârea irevocabilă, încălcându-se astfel dreptul reclamantei de a obține executarea hotărârii în favoarea sa într-un termen rezonabil. În consecință, în a doua acțiune, judecătorii au acordat 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, acoperind întreaga perioadă de neexecutare.
Din dosar rezultă că hotărârea în favoarea reclamantei a fost executată la 17 martie 2016, ea fiind informată că cererea sa privind cumpărarea terenului în litigiu fusese respinsă, în același timp fiind subliniat faptul că ea își păstra posibilitatea de a încheia un contract de închiriere pentru a beneficia de un drept de folosință asupra terenului în litigiu.
În fața Curții, asociația reclamantă s-a plâns în temeiul Articolelor 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și al Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Curtea a reiterat principiile generale referitoare la aplicarea criteriilor de considerare a unei cereri ca fiind abuzivă și a luat act de argumentele Guvernului privind caracterul abuziv al cererii asociației reclamante.
Curtea a notat că abia din observațiile Guvernului a aflat că, după depunerea cererii, asociația reclamantă a introdus o a doua acțiune în despăgubiri, în urma căreia a obținut o compensație nepecuniară, precum și o plângere penală și o procedură administrativă pentru a obliga primăria să emită actul administrativ referitor la solicitarea de a cumpăra terenul pentru construirea pe proprietatea sa, și că hotărârea inițială în favoarea sa a fost executată. Curtea a constatat că aceste noi acțiuni erau similare cu cele care au dat naștere plângerilor formulate de către asociația reclamantă în fața sa.
Curtea a considerat că informațiile furnizate de către Guvern se referă la un aspect esențial al cauzei. Plângerile asociației reclamante se refereau la neexecutarea unei hotărâri favorabile și la durata procedurii interne. Cu toate acestea, faptul că instanțele interne au examinat alte cereri similare și au acordat despăgubiri a avut implicații certe asupra chestiunii dacă litigiul a fost soluționat în sensul Articolului 37 § 1 (b) din Convenție.
Curtea a constatat că reclamanta nu a oferit nicio explicație pentru faptul că nu a informat-o cu privire la evoluțiile în cauză și nu a răspuns la observațiile Guvernului. Asociația reclamantă a fost reprezentată de către un avocat care, chiar înainte de aceste evoluții, a fost într-adevăr informat despre obligația prevăzută la Articolul 47 § 7 din Regulamentul Curții. Prin urmare, Curtea a considerat că există suficiente probe pentru a stabili că, prin faptul că nu i-a furnizat aceste informații, asociația reclamantă a împiedicat-o în mod intenționat să cunoască pe deplin circumstanțele cauzei.
Curtea a decis că cererea trebuie respinsă ca fiind un abuz al dreptului de a depune o cerere individuală, în baza Articolului 35 §§ 3 litera (a) și 4 din Convenție.
Actualmente decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.